In ultima vreme, peste tot – la TV, la radio, pe afişele de pe stradă – ni se vorbeşte despre viitor. Un viitor la care n-ai prea vrea să te gandesti cînd eşti tînar şi problemele care te preocupă se reduc, cel mai adesea, la cum să faci să-l cucereşti pe tipu’ ăla superb de lîngă bar, ce să porţi mîine la serviciu sau cum să răspunzi la intrebari ca să obţii un job cît de căt similar cu ceea ce sperai. Am prins ideea cu toţii: trebuie să fim responsabili şi să ne facem pensii private.
Dar de ce trebuie să ne sune permanent in ureche placa asta cu “memento mori”? Pîna cînd vom avea nevoie de dantura aia falsa sau de cadrul care să ne ajute să ne tîrîm oasele roase de osteoporoza, avem nevoie de un mediu nepoluat ca sa putem concepe şi creste copii sănătoşi , de siguranţa că ajungem acasă tefere, fără peripeţii
Şi ne mai trebuie inţelepciune ca să putem lua decizii, fie că e vorba despre felul in care ne conturam viaţa de familie tînără (te vei distra, dar te vei si recunoaste citind “Greseli de comunicare in cuplu”,), ori de cum să reacţionăm în faţa situaţiilor stresante şi inevitabile de la serviciu. Eu cred că cel mai important e sa trăim clipa frumos si inteligent (responsabilitatea e inclusa), ca să nu ne apuce spaima cînd ne imaginăm viitorul!
Sursa:Cosmopolitan
hm, frumos mai ales cind iti deschizi blog, dar e mai rau cin primesti o nota nu prea buna, care nu te satidface cas exista careva deprinderi d emic copil, dar aasatea sint nimicuru pe linga problemele care le avem zilnic si care poate ar trebuisa le rezolvam mai usor dar asa cum lumea din ce in ce devine tot mai pragmatica rezolvarea devine mai dificila. Bafta si rabdare.
Colegu
cruta mua